Încercare

Şi cuvintele se îndrăgostesc

Când cuvintele se îndrăgostesc între ele

Întâi se ţin timid de mână.

Apoi, când se cunosc mai bine,

Se îmbrăţişează în rime

Sau în frază…uneori cu emfază.

Şi ce rezultă?

Creaţie, emanaţie,enculturaţie, aculturaţie

Depinde de graţie(cea divină, bineînţeles).

Protest

Actualul regim, deşi intitulat democratic, a încercat, şi a reuşit cu prisosinţă, să pună în funcţii de conducere pe cei care promit slugărnicie veşnică.
Şi eu am fost afectată de astfel de şefi, dar am căutat să-mi găsesc fericirea în lucruri mărunte: într-o ieşire în natură, într-un zâmbet de copil...
Dar ce se prefigurează pare a fi din ce în ce mai dureros. Nu va mai conta calitatea, locul pe care l-ai câştigat în societate prin muncă cinstită, ci numai părerea şefilor şi a acoliţilor săi.De aceea vă invit la un protest împotriva celor care îşi clădesc fericirea pe nefericirea semenilor lor. Asta pentru ca viitorul copiilor noştri să nu mai fie asemeni prezentului părinţilor lor.
Protestaţi aşadar împotriva nedreptăţii! Şi dacă nu aveţi puterea, ascultati imnul ţării noastre în fiecare zi. Poate îndemnul lui Andrei Mureşanu va mai trezi în noi ceva...

Motivaţia învăţării la şcolarul mic

Sunt învăţătoare şi motivaţia învăţării la şcolarul mic m-a preocupat de-a lungul întregii activităţi la catedră. Am încercat chiar o cercetare în acest sens.

 Am observat că datorită particularităţilor pe care le au motivele învăţarii la vârsta şcolară mică, procesul dezvoltare a lor trebuie să susţinut în mod sistematic de o serie de stimulente pozitive prin care învăţătorul să reuşească să-i determine pe elevi să înveţe, să le trezească interesul pentru diferite activităţi.

Dacă în primii ani de şcoală, care reprezintă o etapă iniţială în care are loc  familiarizarea elevilor cu rolul lor şi cu cerinţele ce decurg din acest rol, aceştia îşi îndeplinesc sarcinile pentru că le pretind părinţii şi învăţătoarea , nu pentru că ar fi convinşi de necesitatea învăţării, în casa a IV-a aceştia încep să reflecteze asupra sarcinilor primite, ajungând să înţeleagă necesitatea îndeplinirii lor.

Pentru a motiva elevii să practice o învăţare de profunzime trebuie să le formăm, cu răbdare şi tact, motivele intrinseci ale învăţării. Un plan de formare a acestor motive îl constituie chiar activităţile şcolare, avându-se în vedere conţinutul şi aspectul lor procesual, în interiorul cărora se dezvoltă la copii interesele şi aptitudinile. Un rol important în formarea şi evoluţia motivaţiei, precum şi asupra nivelului învăţarii îl are colectivul în mijlocul căruia îşi desfăşoară elevul activitatea, climatul de muncă în cadrul acestuia ce cuprinde: calitatea activităţii, consultarea în luarea deciziilor, sistemul “comunicaţional”, motivarea colectivă, evaluarea activităţii grupului şi de către membrii săi, autoevaluarea.

Dorinţa de succes este un motiv al învăţării şcolarilor de toate vârstele şi se manifestă în planul conduitei în forme diferite: dorinţa de a obţine note bune,  de a fi apreciat, de a se întrece cu alţii, de a câltiga un loc de prestigiu în clasă, de a-şi depăşi propriile rezultate etc. Acest motiv este stimulat însă de unul sau mai mulţi factori externi ca : încurajarea de către învăţător a elevilor timizi sau care se subestimează, de spiritul competitiv care se declanşează între elevii dintr-o clasă, de cunoşterea rezultatelor obţinute în învăţare şi raportate la criteriile programei şi posibilităţile proprii.

Este necesar să cunoaştem foarte bine elevii pe care îi instruim şi educăm pentru a şti cum să-i motivăm, dat fiind faptul că motivaţia are un rol hotărâtor în adaptarea elevilor la exigenţele şcolare, în « interiorizarea » cerinţelor şi transformarea reacţiilor copiilor în atitidini. Consider că este o adevărată artă să transformi obligaţia de a învăţa în dorinţa de a învăţa.

MODERNIZAREA DEMERSULUI DIDACTIC-PREMISĂ A DEZVOLTĂRII PERSONALE A ELEVILOR

Renovarea tehnologiei didactice în general, a învăţământului primar în special, se înscrie printre problemele pedagogice fundamentale ale şcolii contemporane. Sensul principal al acestei orientări îl constituie obţinerea unei eficienţe mai ridicate a activităţii didactice. Faptul este pe deplin justificat. Într-o etapă dominată de ideea accentuării laturii calitative a acţiunilor umane, preocuparea pentru a conferi noi note calitative procesului de instruire este esenţială.

Direcţiile de acţiune pentru realizarea acestui obiectiv se înscriu pe multe planuri , vizând ameliorări de structură şi organizare a învăţământului , perfecţionarea conţinutului şi a metodologiei didactice , îmbunătăţirea condiţiilor didactico-materiale, a sistemului de relaţii educaţionale etc. Fără a subestima însemnătatea unora din aceste laturi ale învăţământului, se poate spune că odată stabilit cadrul sructural- organizatoric  adecvat , iar conţinutul definit în concordanţă cu obiectivele propuse, eficienţa activităţii de instrucţie şi educaţie depinde, în însemnată măsură de calitatea muncii celor care conduc acest proces, cu alte cuvinte de modul în care este conceput şi realizat actul pedagogic.

Eforturile pentru perfecţionarea tehnologiei didactice sunt îndreptate în numeroase direcţii. Ele privesc determinarea fiecărei componente a actului pedagogic în funcţie de obiectivele educaţionale, ierarhizate şi ordonate logic, promovarea unor modalităţi de lucru mai eficiente (metode participative, tehnicile muncii cu grupuri mici), statornicirea unei relaţii pedagogice, îndeosebi sub aspectul comunicării, caracterizată prin cooperarea conducătorului procesului cu subiecţii ce se instruiesc, promovarea unei pedagogii a succesului care insistă pe bine şi bun pe sancţionarea succesu-lui într-un climat de încredere , mai mult decât pe metode represive de întărire a insucceselor.

Aşadar, coordonata  principală a renovării lecţiilor o reprezintă renunţarea la structuri prestabilite şi adoptarea unei atitudini creatoare în conducerea actului de predare-învăţare. Procesele menite să asigure continuitatea în învăţare , integrarea cunoştinţelor acumulate în structuri, procedeele care introduc varietate în studierea conţinutului şi asigură trăinicia celor studiate , realizarea activităţilor vizând dezvoltarea unor capacităţi , formarea abilităţilor aplicative ş.a. se pot îmbina şi succede în maniere foarte variate. Din această perspectivă, primatul obiectivelor urmărite în lecţie, în raport cu întreaga desfăşurare a acesteia , măsura în care sunt realizate constituie norma sigură de apreciere a reuşitei demersului întreprins, criteriul de evaluare a eficacităţii metodologiei urmate, a valabilităţii unei strategii sau alteia a unei anumite metode sau a unui anume procedeu. Constatarea cu valoare de legitate după care măsura oricărei acţiuni sunt efectele ei este pe deplin valabilă şi pentru aprecierea actului pedagogic.

Eficienţa unei lecţii depinde în măsură însemnată de densitatea activităţilor desfăşurate , de ritmul în care lucrează elevii şi totodată de varietatea proceselor la care aceştia participă. Obţinerea unor coeficienţi înalţi în aceste aspecte ale activităţii este de natură să potenţeze dezvoltarea elevilor , să ducă la progrese ale acestora pe multe planuri: acumularea cunoştinţelor , formarea abilităţilor, obişnuinţa de a lucra susţinut şi altele.

În strânsă legătură cu densitatea lecţiei, un alt aspect este raportat la cerinţa de a asigura participarea tuturor elevilor clasei la activităţile desfăşurate.

Un aspect particular al strategiei  activizării elevilor îl reprezintă intercomunicarea în cadrul lecţiei. Din păcate , în cele mai multe cazuri activitatea didactică este deficitară din acest punct de vedere.

Experienţa bună a unor învăţători demonstrează însă posibilitatea realizării intercomunicării şi eficacitatea unei atitudini de stimulare a acesteia. Faptul se datorează nu numai existenţei în clasă a unor spirite active, a unor minţi neliniştite, ci şi atitudinii stimulatoare a propunătorului în favoarea înviorării dialogului.