miercuri, 9 februarie 2011

MODERNIZAREA DEMERSULUI DIDACTIC-PREMISĂ A DEZVOLTĂRII PERSONALE A ELEVILOR

Renovarea tehnologiei didactice în general, a învăţământului primar în special, se înscrie printre problemele pedagogice fundamentale ale şcolii contemporane. Sensul principal al acestei orientări îl constituie obţinerea unei eficienţe mai ridicate a activităţii didactice. Faptul este pe deplin justificat. Într-o etapă dominată de ideea accentuării laturii calitative a acţiunilor umane, preocuparea pentru a conferi noi note calitative procesului de instruire este esenţială.
Direcţiile de acţiune pentru realizarea acestui obiectiv se înscriu pe multe planuri , vizând ameliorări de structură şi organizare a învăţământului , perfecţionarea conţinutului şi a metodologiei didactice , îmbunătăţirea condiţiilor didactico-materiale, a sistemului de relaţii educaţionale etc. Fără a subestima însemnătatea unora din aceste laturi ale învăţământului, se poate spune că odată stabilit cadrul sructural- organizatoric  adecvat , iar conţinutul definit în concordanţă cu obiectivele propuse, eficienţa activităţii de instrucţie şi educaţie depinde, în însemnată măsură de calitatea muncii celor care conduc acest proces, cu alte cuvinte de modul în care este conceput şi realizat actul pedagogic.
Eforturile pentru perfecţionarea tehnologiei didactice sunt îndreptate în numeroase direcţii. Ele privesc determinarea fiecărei componente a actului pedagogic în funcţie de obiectivele educaţionale, ierarhizate şi ordonate logic, promovarea unor modalităţi de lucru mai eficiente (metode participative, tehnicile muncii cu grupuri mici), statornicirea unei relaţii pedagogice, îndeosebi sub aspectul comunicării, caracterizată prin cooperarea conducătorului procesului cu subiecţii ce se instruiesc, promovarea unei pedagogii a succesului care insistă pe bine şi bun pe sancţionarea succesu-lui într-un climat de încredere , mai mult decât pe metode represive de întărire a insucceselor.
Aşadar, coordonata  principală a renovării lecţiilor o reprezintă renunţarea la structuri prestabilite şi adoptarea unei atitudini creatoare în conducerea actului de predare-învăţare. Procesele menite să asigure continuitatea în învăţare , integrarea cunoştinţelor acumulate în structuri, procedeele care introduc varietate în studierea conţinutului şi asigură trăinicia celor studiate , realizarea activităţilor vizând dezvoltarea unor capacităţi , formarea abilităţilor aplicative ş.a. se pot îmbina şi succede în maniere foarte variate. Din această perspectivă, primatul obiectivelor urmărite în lecţie, în raport cu întreaga desfăşurare a acesteia , măsura în care sunt realizate constituie norma sigură de apreciere a reuşitei demersului întreprins, criteriul de evaluare a eficacităţii metodologiei urmate, a valabilităţii unei strategii sau alteia a unei anumite metode sau a unui anume procedeu. Constatarea cu valoare de legitate după care măsura oricărei acţiuni sunt efectele ei este pe deplin valabilă şi pentru aprecierea actului pedagogic.
Eficienţa unei lecţii depinde în măsură însemnată de densitatea activităţilor desfăşurate , de ritmul în care lucrează elevii şi totodată de varietatea proceselor la care aceştia participă. Obţinerea unor coeficienţi înalţi în aceste aspecte ale activităţii este de natură să potenţeze dezvoltarea elevilor , să ducă la progrese ale acestora pe multe planuri: acumularea cunoştinţelor , formarea abilităţilor, obişnuinţa de a lucra susţinut şi altele.
În strânsă legătură cu densitatea lecţiei, un alt aspect este raportat la cerinţa de a asigura participarea tuturor elevilor clasei la activităţile desfăşurate.
Un aspect particular al strategiei  activizării elevilor îl reprezintă intercomunicarea în cadrul lecţiei. Din păcate , în cele mai multe cazuri activitatea didactică este deficitară din acest punct de vedere.
Experienţa bună a unor învăţători demonstrează însă posibilitatea realizării intercomunicării şi eficacitatea unei atitudini de stimulare a acesteia. Faptul se datorează nu numai existenţei în clasă a unor spirite active, a unor minţi neliniştite, ci şi atitudinii stimulatoare a propunătorului în favoarea înviorării dialogului.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu